opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFOLIERE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia.

DEFOLIERE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia.

defoliere sf [At: DER / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: defolia] Pierdere a frunzelor de către plante Si: defoliație.

DEFOLIERE s.f. Defoliație. [< defolia].

DEFOLIA, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.

DEFOLIA, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.

defolia vtr [At: COSTINESCU / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat defoliare] 1-2 (C.i. plante) (A pierde sau) a face să-și piardă frunzele cu ajutorul substanțelor chimice, pentru a grăbi coacerea și pentru ușurarea recoltării mecanice Si: a (se) desfrunzi.

DEFOLIA vb. I. tr., refl. A face să cadă frunzele (înainte de vreme). [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. defoliare].

DEFOLIA vb. tr. a face să cadă frunzele (înainte de vreme). (< fr. défolier, lat. defoliare)

A DEFOLIA ~ez tranz. (plante) A lipsi de frunze (înainte de vreme) cu ajutorul unor substanțe chimice, în scopul de a urgenta coacerea sau de a mecaniza recoltarea. [Sil. -li-a] /<lat. defoliare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defoliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. defolierii; pl. defolieri

defoliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. defolierii; pl. defolieri

defoliere s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. defolierii; pl. defolieri

defolia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. defoliez (desp. -li-ez), 3 defoliază, 1 pl. defoliem; conj. prez. 1 sg. să defoliez, 3 să defolieze; ger. defoliind (desp. -li-ind)

defolia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 defoliază, 1 pl. defoliem (-li-em); conj. prez. 3 să defolieze; ger. defoliind (-li-ind)

defolia vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. defoliez, 3 sg. și pl. defoliază, 1 pl. defoliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. defolieze; ger. defoliind (sil. -li-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFOLIERE s. v. desfrunzire.

DEFOLIERE s. defoliație, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui stejar.)

DEFOLIA vb. v. desfrunzi.[1]

  1. În original, cuv. greșit accentuat: defolia. — LauraGellner

DEFOLIA vb. a (se) desfrunzi, (fig.) a (se) despuia. (A ~ un arbore.)[1]

  1. În original, cuv. greșit accentuat: defolia. — LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEFOLIÁ (< lat. defolio „a desfrunzi”) vb. I tranz. și refl. 1. Tranz. A înlătura frunzele unor plante de cultură (ex. bumbac, ricin) prin stropire cu substanțe chimice (defoliatoare) pentru a grăbi coacerea sau a ușura recoltarea mecanizată. 2. Refl. (Despre copaci, plante) A-și pierde frunzele în urma atacului unor dăunători (omizi, lăcuste).

Intrare: defoliere
defoliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defoliere
  • defolierea
plural
  • defolieri
  • defolierile
genitiv-dativ singular
  • defolieri
  • defolierii
plural
  • defolieri
  • defolierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: defolia
  • silabație: -li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defolia
  • defoliere
  • defoliat
  • defoliatu‑
  • defoliind
  • defoliindu‑
 singular plural
  • defoliază
  • defoliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defoliez
 (să)
  • defoliez
  • defoliam
  • defoliai
  • defoliasem
a II-a (tu)
  • defoliezi
 (să)
  • defoliezi
  • defoliai
  • defoliași
  • defoliaseși
a III-a (el, ea)
  • defoliază
 (să)
  • defolieze
  • defolia
  • defolie
  • defoliase
plural I (noi)
  • defoliem
 (să)
  • defoliem
  • defoliam
  • defoliarăm
  • defoliaserăm
  • defoliasem
a II-a (voi)
  • defoliați
 (să)
  • defoliați
  • defoliați
  • defoliarăți
  • defoliaserăți
  • defoliaseți
a III-a (ei, ele)
  • defoliază
 (să)
  • defolieze
  • defoliau
  • defoliară
  • defoliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defoliere, defolierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi defolia DEX '09 DEX '98 DN

defolia, defoliezverb

  • 1. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: desfrunzi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.