DEFLUÍRE s. f. răspândire în direcții divergente a unor trupe, grupate într-un spațiu restrâns, (p. ext.) a unor mase de oameni. (< it. defluire, lat. defluere)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
defluíre s. f. (sil. -flu-i-), g. -d. art. defluírii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
defluí (a ~) (de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluiéște, imperf. 3 sg. defluiá; conj. prez. 3 să defluiáscă
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
defluíre s.f. Retragere, scurgere rapidă ◊ „După-amiază am cerut dlui [...] să organizeze defluirea minerilor, să se găsească soluții pentru a fi cazați și din acele locuri de cazare, în timpul nopții să facem această defluire.” R.l. 23 I 91 p. 2 (din de- + afluire; D. Urițescu CV 15)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink