opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLECTOR, -OARE, deflectori, -oare,[1] s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur. modificată

  1. Am adăugat formele de feminin singular și masculin plural pentru sensul II. — gall

DEFLECTOR, -OARE, deflectori, -oare,[1] s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur. modificată

deflector, ~oare [At: SANIELEVICI, R. 115 / Pl: ~oare / E: fr déflecteur] 1 a Care servește la producerea deflexiunii. 2 sn Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent fluid. 3 sn Dispozitiv utilizat la ventilația naturală în încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului.

DEFLECTOR, deflectoare, s. n. Piesă sau dispozitiv care abate o vînă de fluid din direcția inițială de curgere.

DEFLECTOR s.n. 1. (Fiz.) Dispozitiv cu care se deviază un fluid sau un flux electronic din direcția în care curge. ♦ Dispozitiv din instalațiile de ventilație care servește la evacuarea aerului viciat din încăperi. 2. Instrument pentru compensarea compasului magnetic. [< fr. déflecteur].

DEFLECTOR, -OARE I. adj. care servește la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere. 2. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur)

DEFLECTOR2 ~oare n. 1) Dispozitiv pentru deflexiune. 2) Sistem de ventilare naturală a clădirilor. /<fr. déflecteur

DEFLECTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care produce deflexiune; producător de deflexiune. /<fr. déflecteur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deflector2 (desp. de-flec-) s. n., pl. deflectoare

deflector1 (desp. de-flec-) adj. m., pl. deflectori; f. sg. și pl. deflectoare

deflector2 (de-flec-) s. n., pl. deflectoare

deflector1 (de-flec-) adj. m., pl. deflectori; f. sg. și pl. deflectoare

deflector s. n. (sil. -flec-), pl. deflectoare

deflector adj. m. (sil. -flec-), pl. deflectori; f. sg. și pl. deflectoare

Intrare: deflector (adj.)
deflector1 (adj.) adjectiv
  • silabație: de-flec-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflector
  • deflectorul
  • deflectoru‑
  • deflectoare
  • deflectoarea
plural
  • deflectori
  • deflectorii
  • deflectoare
  • deflectoarele
genitiv-dativ singular
  • deflector
  • deflectorului
  • deflectoare
  • deflectoarei
plural
  • deflectori
  • deflectorilor
  • deflectoare
  • deflectoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deflector (s.n.)
deflector2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: de-flec-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflector
  • deflectorul
  • deflectoru‑
plural
  • deflectoare
  • deflectoarele
genitiv-dativ singular
  • deflector
  • deflectorului
plural
  • deflectoare
  • deflectoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deflector, deflectoareadjectiv

  • 1. Care servește în producerea deflexiunii. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

deflector, deflectoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Instrument pentru compensarea compasului magnetic. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.