DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFLAGRÁȚIE ~i f. tehn. Ardere însoțită de explozie și de degajare de căldură. [Art. deflagrația; G.-D. deflagrației; Sil. -ți-e] /<fr. déflagration, lat. deflagratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFLAGRÁȚIE s.f. (Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagrațiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFLAGRÁȚIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr. déflagration, lat. deflagratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deflagráție s. f. (sil. -fla-gra-ți-e), art. deflagráția (sil. -ți-a), g.-d. art. deflagráției; pl. deflagráții, art. deflagráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink