opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.

DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.

deficient, ~ă [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficient] 1 a Cu lipsuri. 2 a Cu greșeli. 3 a Cu defecte. 4 a (Mat; îs) Număr ~ Număr pentru care suma divizorilor săi e mai mică decât el însuși. 5 a Care este în deficit. 6 a Care produce mai puțin decât trebuie, lucrând în pagubă. 7-10 smf, a (Persoană) lipsită de anumite calități (fizice sau) psihice.

DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care este în deficit, care dă sau produce mai puțin decît trebuie, decît e planificat. Producție deficientă. ♦ (Med.; substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. – Pronunțat: -ci-ent.

DEFICIENT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decît trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].

DEFICIENT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)

DEFICIENT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care are deficiențe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient

DEFICIENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește deficiențe (organice sau mintale); cu deficiențe. Organism ~. Inteligență ~tă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă ~tă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient

*deficiént, -ă adj. (lat. déficiens, -éntis. V. eficient). Căruĭa-ĭ lipsește ceva: deficient mental (prost). V. nevoĭaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deficient (desp. -ci-ent) adj. m., pl. deficienți; f. deficientă, pl. deficiente

deficient (-ci-ent) adj. m., pl. deficienți; f. deficientă, pl. deficiente

deficient s.m., pl. deficienți

deficient adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficienți; f. sg. deficientă, pl. deficiente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFICIENT adj. v. defectuos.

Intrare: deficient (adj.)
deficient1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deficient
  • deficientul
  • deficientu‑
  • deficientă
  • deficienta
plural
  • deficienți
  • deficienții
  • deficiente
  • deficientele
genitiv-dativ singular
  • deficient
  • deficientului
  • deficiente
  • deficientei
plural
  • deficienți
  • deficienților
  • deficiente
  • deficientelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deficient (s.m.)
deficient2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ci-ent info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deficient
  • deficientul
  • deficientu‑
plural
  • deficienți
  • deficienții
genitiv-dativ singular
  • deficient
  • deficientului
plural
  • deficienți
  • deficienților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deficient, deficientăadjectiv

  • 1. Care are o insuficiență organică sau mintală. DEX '09 DEX '98
    sinonime: defectuos
    • 1.1. Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Producție deficientă. DLRLC
etimologie:

deficient, deficiențisubstantiv masculin
deficientă, deficientesubstantiv feminin

  • 1. Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un deficient mintal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.