2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFETIȘIZAT, -Ă, defetișizați, -te, adj. (Despre obiecte, idei etc.) Care și-a pierdut caracterul de fetiș. – V. defetișiza.
DEFETIȘIZAT, -Ă, defetișizați, -te, adj. (Despre obiecte, idei etc.) Care și-a pierdut caracterul de fetiș. – V. defetișiza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
defetișizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defetișiza] 1-2 Defetișizare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
defetișizat2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: defetișiza] (D. obiecte sau idei) Care și-a pierdut caracterul de fetiș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFETIȘIZA, defetișizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. – Pref. de- + fetișiza.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
defetișiza vt [At: DLR / Pzi: ~zez / E: de4- + fetișiza] 1-2 A face ca (o idee sau) un obiect să-și piardă caracterul de fetiș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFETIȘIZA, defetișizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. – De4- + fetișiza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DEFETIȘIZA vb. tr. a face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul fetișist. (< de1- + fetișiza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
defetișiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defetișizez, 3 defetișizează; conj. prez. 1 sg. să defetișizez, 3 să defetișizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*defetișiza (a ~) vb., ind. prez. 3 defetișizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
defetișiza vb., ind. prez.1 sg. defetișizez, 3 sg. și pl. defetișizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
defetișizat, defetișizatăadjectiv
- 1. (Despre obiecte, idei etc.) Care și-a pierdut caracterul de fetiș. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- defetișiza DEX '98 DEX '09
defetișiza, defetișizezverb
- 1. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- Prefix de- + fetișiza. DEX '09 MDN '00