DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e. adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFENSÍV ~a (~i, ~e) Care este destinat pentru apărare; făcut pentru apărare; de apărare. /<fr. défensif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFENSÍV, -Ă adj. De apărare, care apără. [Cf. fr. défensif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFENSÍV, -Ă I. adj. de apărare. II. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. (< fr. défensif, (II) défensive)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Defensiv ≠ ofensiv
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defensív adj. m., pl. defensívi; f. sg. defensívă, pl. defensíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defensív, -ă adj. (mlat. defensivus). De apărare: armă defensivă. S.f. pl. e. Starea de apărare (în opoz. cu ofensivă): a fi, a sta în defensivă. Adv. În mod defensiv, în apărare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink