DEFENDÓR, defendori, s. m. (Rar) Pârât, acuzat. – Din fr. défendeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFENDÓR ~i m. jur. rar Persoană chemată să se apere în fața justiției; pârât. /<fr. défendeur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFENDÓR s.m. (Jur.; rar) Pârât, intimat. [< fr. défendeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFENDÓR s. m. (jur.) pârât, intimat. (< fr. défendeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFENDÓR s. v. pârât, reclamat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defendór s. m., pl. defendóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defendór, -oáre s. (fr. défendeur, d. défendre, a apăra, lat. défendere). Jur. Barb. Care se apără la judecată, acuzat, pîrît, reclamat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink