DEFECTOSCOPÍE, defectoscopii, s. f. Ansamblu de procedee folosite pentru examinarea materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora. – Din fr. défectoscopie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEFECTOSCOPÍE s.f. Examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese pentru a descoperi defectele lor. [Gen. -iei. / < fr. défectoscopie, cf. lat. defectus – defect, gr. skopein – a privi].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEFECTOSCOPÍE s. f. examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese în scopul descoperirii unor eventuale defecte. (< fr. défectoscopie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
defectoscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. defectoscopía, g.-d. art. defectoscopíei; pl. defectoscopíi, art. defectoscopíile (sil. -pi-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEFECTOSCOPIE (‹ fr. {i}) s. f. Ansamblul procedeelor de examinare nedistructivă a materialelor și pieselor, bazate pe variația proprietăților fizice (conductibilitate electrică, permeabilitate pentru radiații X, radiații gamma, ultrasunete etc.) în zona în care se află defectul (incluziune, fisură, gol etc.).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink