defectoscop sn [At: (a. 1953) SCÎNTEIA, nr. 2821 / Pl: ~oape / E: fr défectoscope] Aparat folosit în defectoscopie, cu ajutorul căruia se examinează piesele metalice pentru a descoperi defectele de material.

DEFECTOSCOP, defectoscoape, s. n. Aparat cu care se examinează obiectele de metal pentru a descoperi defectele materialului, fără a-l distruge.

DEFECTOSCOP s.n. Aparat pentru descoperirea defectelor din material ale pieselor metalice. [< fr. défectoscope].

DEFECTOSCOP s. n. aparat folosit în defectoscopie. (< fr. défectoscope)

defectoscop s. n. (tehn.) Aparat care descoperă defectele de turnare ale materialelor metalice ◊ „Aparate pentru analiza materialelor: defectoscoape, ultrametre și durometre.” R.l. 17 XI 84 p. 6; v. și durometru (din fr. défectoscope; DEX, DN3)

DEFECTOSCOP ~oape n. tehn. Aparat pentru examinarea pieselor metalice și a unor materiale în vederea detectării unor eventuale defecte. /<fr. défectoscope

defectoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. defectoscoape

!defectoscop (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. defectoscoape

defectoscop s. n. (sil. mf. -scop), pl. defectoscoape

DEFECTO- „deficiență, fisură”. ◊ L. defectus „lipsă, uzură, distrugere” > fr. défecto- > rom. defecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în defectologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al copiilor cu deficiențe senzoriale și intelectuale; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se descoperă defectele pieselor metalice; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora.