defectare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: defecta] 1-3 Încetare a unui aparat de a (mai) funcționa (bine) Si: defectat¹ (1-3). 4-6 Aducere a unui aparat în starea de a nu (mai) funcționa (bine) Si: defectat¹ (4-6). 7-8 Stricare.

DEFECTARE, defectări, s. f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei. Defectarea unei mașini micșorează producția.

DEFECTARE s.f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei; defect. [< defecta].

DEFECTA, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea o defecțiune, a nu mai funcționa normal; a se strica. ♦ Tranz. A produce o defecțiune la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

defecta [At: MIRONESCU, S. 84 / Pzi: ~tez / E: defect] (D. mașini, aparate) 1-3 vr A nu (mai) funcționa (bine). 4-6 vt A fi făcut să nu (mai) funcționeze (bine). 7-8 vtr A (se) strica.

DEFECTA, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea un defect (1) sau o defecțiune, a nu mai funcționa; a se strica. ♦ Tranz. A produce un defect (1) la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

DEFECTA, defectez, vb. I. Refl. (Despre un mecanism, o mașină) A avea un defect, a se strica, a nu mai fi în stare de funcționare. Din neglijența sau nepriceperea lucrătorului, se defectase mașina. ARDELEANU, D. 103. ♦ Tranz. A produce un defect la o mașină sau la un mecanism.

DEFECTA vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect].

DEFECTA vb. I. refl. (despre mașini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o mașină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect)

A SE DEFECTA pers. 3 se ~ează intranz. (despre sisteme tehnice) A căpăta un defect; a ieși din funcțiune; a nu funcționa normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect

A DEFECTA ~ez tranz. (sisteme tehnice) A face să se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect

defectare s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări

defectare s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări

defectare s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări

defecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defectez, 3 defectează; conj. prez. 1 sg. să defectez, 3 să defecteze

defecta (a ~) vb., ind. prez. 3 defectează

defecta vb., ind. prez. 1 sg. defectez, 3 sg. și pl. defectează

DEFECTARE s. 1. dereglare, (livr.) disfuncție, disfuncționalitate. (~ apărută într-o instalație.) 2. v. defecțiune.

DEFECTARE s. defect, defecțiune, deranjament, dereglare. (~ în funcționarea unui aparat.)

DEFECTA vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)

DEFECTA vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)

A defecta ≠ a repara

Nopalea dejecta SD. Specie cu flori roșii, lungi tună la 6 cm. Articulații oblonge, verzi, lungi 10-15 cm, areole tomentoase, scoase in relief. Spini galbeni-roșcati, lungi pînă la 5 cm, pînă la 10. Arbust pînă la 2,5 m.