2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

defecat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defeca] 1-6 Defacare (1-6).

defecat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: defeca] 1 (D. lichide) Limpezit prin depunerea solidelor care se află în suspensie. 2 (D. albuminele din soluții) Precipitat. 3 (D. zahăr) Extras din sfeclă. 4 (D. materii fecale) Eliminat din organism pe cale naturală.

DEFECA, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.

DEFECA, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.

defeca vt [At: DL / Pzi: ~fec și ~chez / E: fr déféquer] 1 (C.i. o substanță lichidă) A limpezi prin depunerea solidelor care se află în suspensie. 2 (Chm; c.i. albuminele dintr-o soluție) A precipita cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. 3 (C.i. zemuri din industria zahărului) A purifica prin tratare cu lapte de var. 4 (C.i. materii fecale) A elimina din intestin.

DEFECA, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid provocînd depunerea substanțelor în suspensie pe care le conține. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica lichidul. 2. A evacua materiile fecale din intestin.

DEFECA vb. I. tr. 1. A limpezi (o substanță, un lichid). 2. A evacua materiile fecale din intestin. [< fr. déféquer, cf. lat. defaecare].

DEFECA vb. tr. 1. a limpezi un lichid prin depunerea substanțelor pe care le conține în suspensie. ◊ a precipita albuminele dintr-o soluție. ◊ a purifica zemurile, în industria zahărului. 2. a evacua materiile fecale din intestin. (< fr. déféquer, lat. defaecare)

A DEFECA ~chez tranz. 1) (lichide) A limpezi, provocând sedimentarea substanțelor dizolvate. 2) (soluții) A purifica prin sedimentarea albuminelor cu ajutorul unui reactiv chimic. 3) (materii fecale) A evacua din intestine. /<fr. déféquer, lat. defaecare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defechez, 3 defechea; conj. prez. 1 sg. să defechez, 3 să defecheze

defeca (a ~) vb., ind. prez. 3 defechea

defeca vb., ind. prez. 1 sg. defechez, 3 sg. și pl. defechea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFECA vb. (FIZIOL.) a ieși, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (reg.) a se spurca.

DEFECA vb. (FIZIOL.) a ieși, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scîrnăvi, a se spîrcîi, (reg.) a se spurca.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A DEFECA a se căca, a se căca împrăștiat, a se căca pe el, a se cufuri, a face ă-ă/ treabă mare, a se răhăți, a se slobozi, a sta pe tron, a se ușura.

Intrare: defecat
defecat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defecat
  • defecatul
  • defecatu‑
  • defeca
  • defecata
plural
  • defecați
  • defecații
  • defecate
  • defecatele
genitiv-dativ singular
  • defecat
  • defecatului
  • defecate
  • defecatei
plural
  • defecați
  • defecaților
  • defecate
  • defecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: defeca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defeca
  • defecare
  • defecat
  • defecatu‑
  • defecând
  • defecându‑
singular plural
  • defechea
  • defecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defechez
(să)
  • defechez
  • defecam
  • defecai
  • defecasem
a II-a (tu)
  • defechezi
(să)
  • defechezi
  • defecai
  • defecași
  • defecaseși
a III-a (el, ea)
  • defechea
(să)
  • defecheze
  • defeca
  • defecă
  • defecase
plural I (noi)
  • defecăm
(să)
  • defecăm
  • defecam
  • defecarăm
  • defecaserăm
  • defecasem
a II-a (voi)
  • defecați
(să)
  • defecați
  • defecați
  • defecarăți
  • defecaserăți
  • defecaseți
a III-a (ei, ele)
  • defechea
(să)
  • defecheze
  • defecau
  • defeca
  • defecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defeca, defechezverb

  • 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: limpezi
    • 1.1. A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. DEX '09 MDN '00
  • 2. A evacua materiile fecale din intestin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.