DEFAVOÁRE s. f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFAVOÁRE f. : În ~ea (cuiva) în dezavantajul (cuiva); în dauna (cuiva). /<fr. défaveur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFAVOÁRE s.f. Discreditare, dizgrație. ◊ În defavoarea (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). [Pl. -oruri, gen. -rii. / cf. fr. défaveur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFAVOÁRE s. f. discreditare, dizgrație. ♦ în ă (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). (< fr. défaveur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

defavoáre s. f., g.-d. art. defavórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defavoáre f., pl. orĭ (fr. défaveur). Lipsă de favoare, perderea credituluĭ, dizgrație.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink