opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDUBLAT, -Ă, dedublați, -te, adj. Dublu; (despre persoane și manifestările lor) cu două aspecte, cu două înfățișări diferite. – V. dedubla.

DEDUBLAT, -Ă, dedublați, -te, adj. Dublu; (despre persoane și manifestările lor) cu două aspecte, cu două înfățișări diferite. – V. dedubla.

dedublat2, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 256 / Pl: ~ați, ~e / E: dedubla] 1 Care se împarte în două. 2-7 Care dobândește (simultan sau) succesiv (două stări) (două aspecte sau) două forme diferite. 8 Dublat.

dedublat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dedubla] 1-8 Dedublare (1-8).

DEDUBLAT, -Ă, dedublați, -te, adj. Dublu, de două ori; (despre persoane și manifestările lor) cu două aspecte, cu două înfățișări deosebite. Mai vin din sus răniți și oameni care au părăsit lupta, iscînd din lumina focului forme dedublate. CAMIL PETRESCU, U. N. 271. Aveam... o viață dedublată. C. PETRESCU, Î. II 256.

DEDUBLA, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.

DEDUBLA, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.

dedubla [At: VLAHUȚĂ, D. 104 / Pzi: ~lez / E: fr dédoubler] 1 vr A se împărți în două. 2-7 vr A dobândi (simultan sau) succesiv (două stări,) (două aspecte sau) două forme diferite. 8-9 vtr A (se) dubla.

DEDUBLA, dedublez, vb. I Refl. A se împărți în două, a avea, a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, aspecte sau forme deosebite. Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64.

DEDUBLA vb. I. refl. A se împărți în două; a avea simultan două stări, două aspecte sau două forme diferite. [< fr. dédoubler].

DEDUBLA vb. refl. a se împărți în două; a avea (simultan sau pe rând) două stări, aspecte, forme sau personalități diferite. (< fr. dédoubler)

A DEDUBLA ~ez tranz. A face să se dedubleze. /<fr. dédoubler

A SE DEDUBLA mă ~ez intranz. A căpăta simultan sau succesiv două aspecte sau două forme distincte. /<fr. dédoubler

dedublà v. a (se) împărți în două.

*dedubléz v. tr. (fr. dédoubler, a scoate căptușeala, a împărți în doŭă, d. double, duplu). Barb. Împart în doŭă. Îndoĭesc, fac duplu, reduplic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dedubla (a se ~) (desp. -du-bla) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedublez, 3 se dedublează; conj. prez. 1 sg. să mă dedublez, 3 să se dedubleze; imper. 2 sg. afirm. dedublează-te; ger. dedublându-mă

!dedubla (a se ~) (-du-bla) vb. refl., ind. prez. 3 se dedublează

dedubla vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dedublez, 3 sg. și pl. dedublează

Intrare: dedublat
dedublat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedublat
  • dedublatul
  • dedublatu‑
  • dedublată
  • dedublata
plural
  • dedublați
  • dedublații
  • dedublate
  • dedublatele
genitiv-dativ singular
  • dedublat
  • dedublatului
  • dedublate
  • dedublatei
plural
  • dedublați
  • dedublaților
  • dedublate
  • dedublatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dedubla
  • silabație: de-du-bla info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dedubla
  • dedublare
  • dedublat
  • dedublatu‑
  • dedublând
  • dedublându‑
 singular plural
  • dedublează
  • dedublați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dedublez
 (să)
  • dedublez
  • dedublam
  • dedublai
  • dedublasem
a II-a (tu)
  • dedublezi
 (să)
  • dedublezi
  • dedublai
  • dedublași
  • dedublaseși
a III-a (el, ea)
  • dedublează
 (să)
  • dedubleze
  • dedubla
  • dedublă
  • dedublase
plural I (noi)
  • dedublăm
 (să)
  • dedublăm
  • dedublam
  • dedublarăm
  • dedublaserăm
  • dedublasem
a II-a (voi)
  • dedublați
 (să)
  • dedublați
  • dedublați
  • dedublarăți
  • dedublaserăți
  • dedublaseți
a III-a (ei, ele)
  • dedublează
 (să)
  • dedubleze
  • dedublau
  • dedublară
  • dedublaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dedublat, dedublatăadjectiv

  • 1. Dublu; (despre persoane și manifestările lor) cu două aspecte, cu două înfățișări diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dublu
    • format_quote Mai vin din sus răniți și oameni care au părăsit lupta, iscînd din lumina focului forme dedublate. CAMIL PETRESCU, U. N. 271. DLRLC
    • format_quote Aveam... o viață dedublată. C. PETRESCU, Î. II 256. DLRLC
etimologie:
  • vezi dedubla DEX '98 DEX '09

dedubla, dedublezverb

  • 1. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.