opțiuni
  • info

12 definiții pentru dedubla

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDUBLA, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.

DEDUBLA, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.

dedubla [At: VLAHUȚĂ, D. 104 / Pzi: ~lez / E: fr dédoubler] 1 vr A se împărți în două. 2-7 vr A dobândi (simultan sau) succesiv (două stări,) (două aspecte sau) două forme diferite. 8-9 vtr A (se) dubla.

DEDUBLA, dedublez, vb. I Refl. A se împărți în două, a avea, a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, aspecte sau forme deosebite. Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64.

DEDUBLA vb. I. refl. A se împărți în două; a avea simultan două stări, două aspecte sau două forme diferite. [< fr. dédoubler].

DEDUBLA vb. refl. a se împărți în două; a avea (simultan sau pe rând) două stări, aspecte, forme sau personalități diferite. (< fr. dédoubler)

A DEDUBLA ~ez tranz. A face să se dedubleze. /<fr. dédoubler

A SE DEDUBLA mă ~ez intranz. A căpăta simultan sau succesiv două aspecte sau două forme distincte. /<fr. dédoubler

dedublà v. a (se) împărți în două.

*dedubléz v. tr. (fr. dédoubler, a scoate căptușeala, a împărți în doŭă, d. double, duplu). Barb. Împart în doŭă. Îndoĭesc, fac duplu, reduplic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dedubla (a se ~) (desp. -du-bla) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedublez, 3 se dedublează; conj. prez. 1 sg. să mă dedublez, 3 să se dedubleze; imper. 2 sg. afirm. dedublează-te; ger. dedublându-mă

!dedubla (a se ~) (-du-bla) vb. refl., ind. prez. 3 se dedublează

dedubla vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dedublez, 3 sg. și pl. dedublează

Intrare: dedubla
  • silabație: de-du-bla info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dedubla
  • dedublare
  • dedublat
  • dedublatu‑
  • dedublând
  • dedublându‑
 singular plural
  • dedublează
  • dedublați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dedublez
 (să)
  • dedublez
  • dedublam
  • dedublai
  • dedublasem
a II-a (tu)
  • dedublezi
 (să)
  • dedublezi
  • dedublai
  • dedublași
  • dedublaseși
a III-a (el, ea)
  • dedublează
 (să)
  • dedubleze
  • dedubla
  • dedublă
  • dedublase
plural I (noi)
  • dedublăm
 (să)
  • dedublăm
  • dedublam
  • dedublarăm
  • dedublaserăm
  • dedublasem
a II-a (voi)
  • dedublați
 (să)
  • dedublați
  • dedublați
  • dedublarăți
  • dedublaserăți
  • dedublaseți
a III-a (ei, ele)
  • dedublează
 (să)
  • dedubleze
  • dedublau
  • dedublară
  • dedublaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dedubla, dedublezverb

  • 1. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.