DEDICATÓRIU, -IE, dedicatorii, adj. Care conține o dedicație. – Din fr. dédicatoire, lat. dedicatorius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEDICATÓRIU, -IE adj. Care conține o dedicație. [Pron. -riu. / cf. fr. dédicatoire, lat. dedicatorius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEDICATÓRIU, -IE adj. care conține o dedicație. (< fr. dédicatoire, lat. dedicatorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dedicatóriu adj. m. [-riu pron. .-riu], f. dedicatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. dedicatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dedicatóriŭ, -ie adj. (d. a dedica). Care conține o dedicațiune: scrisoare dedicatorie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink