DEDICÁRE, dedicări, s. f. Acțiunea de a (se) dedica. – V. dedica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEDICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dedica. [< dedica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEDICÁRE s. v. consacrare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dedicáre s. f., pl. dedicări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEDICÁ, dedíc, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. Tranz. și refl. A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri. – Din lat. dedicare, fr. dédier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEDICÁ dedíc tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicație; a închina; a consacra. 2) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a destina; a consacra. /<lat. dedicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEDICÁ mă dedíc intranz. A se pune la dispoziție în întregime; a se devota; a se consacra. /<lat. dedicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEDICÁ vb. I. 1. tr. A închina cuiva (o carte, o operă artistică sau științifică proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile în slujba unei idei, unei acțiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedíc. / < lat., it. dédicare, cf. fr. dédier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEDICÁ vb. I. tr. a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu. II. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activități etc. (< lat., it. dedicare, după fr. dédier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEDICÁ vb. 1. a (se) consacra, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.) 2. v. consacra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dedicá vb., ind. prez. 1 sg. dedíc, 3 sg. și pl. dedícă; conj. prez. 3 sg. și pl. dedíce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dedíc și (maĭ bine) dédic, a -á v. tr. (lat. dé-dico, -dicáre, compus al lui dĭco, -áre, a consacra, ca și pre-dic). Consacrez cultuluĭ divin, hărăzesc, închin: biserică dedicată sfîntuluĭ Ilie. Fac omagiŭ cu o operă de artă declarînd că e făcută în onoarea cutăruĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink