opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decălit1 sn [At: MDA ms / V: desc~ / Pl: ~uri / E: decăli] Decălire.

decălit2, ~ă a [At: MDA ms / V: desc~ / Pl: ~iți, ~e / E: decăli] (D. metale sau aliaje metalice) Care și-a pierdut duritatea ca urmare a unui tratament metalurgic special.

DECĂLI, decălesc, vb. IV. Tranz. A micșora duritatea unui metal sau a unui aliaj metalic cu ajutorul unui tratament metalurgic special. – Pref. de- + căli.

decăli vt [At: DEX / V: desc~ / Pzi: ~lesc / E: de(s)- + căli] A micșora duritatea unui metal sau a unui aliaj metalic printr-un tratament metalurgic special.

DECĂLI, decălesc, vb. IV. Tranz. A micșora duritatea unui metal sau a unui aliaj metalic cu ajutorul unui tratament metalurgic special. – De(s)- + căli.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decălesc, 3 sg. decălește, imperf. 1 decăleam; conj. prez. 1 sg. să decălesc, 3 să decălească

decăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decălesc, imperf. 3 sg. decălea; conj. prez. 3 să decălească

decăli vb. → căli

Intrare: decălit
decălit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decălit
  • decălitul
  • decălitu‑
  • decălită
  • decălita
plural
  • decăliți
  • decăliții
  • decălite
  • decălitele
genitiv-dativ singular
  • decălit
  • decălitului
  • decălite
  • decălitei
plural
  • decăliți
  • decăliților
  • decălite
  • decălitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: decăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decăli
  • decălire
  • decălit
  • decălitu‑
  • decălind
  • decălindu‑
 singular plural
  • decălește
  • decăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decălesc
 (să)
  • decălesc
  • decăleam
  • decălii
  • decălisem
a II-a (tu)
  • decălești
 (să)
  • decălești
  • decăleai
  • decăliși
  • decăliseși
a III-a (el, ea)
  • decălește
 (să)
  • decălească
  • decălea
  • decăli
  • decălise
plural I (noi)
  • decălim
 (să)
  • decălim
  • decăleam
  • decălirăm
  • decăliserăm
  • decălisem
a II-a (voi)
  • decăliți
 (să)
  • decăliți
  • decăleați
  • decălirăți
  • decăliserăți
  • decăliseți
a III-a (ei, ele)
  • decălesc
 (să)
  • decălească
  • decăleau
  • decăliră
  • decăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decăli, decălescverb

  • 1. A micșora duritatea unui metal sau a unui aliaj metalic cu ajutorul unui tratament metalurgic special. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Prefix de- + căli. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.