DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUSCUTÁRE s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. [< decuscuta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUSCUTÁ vb. I. tr. A curăța de cuscută (plante, semințe). [< fr. décuscuter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUSCUTÁ vb. tr. a curăța cuscuta de pe plante; a separa semințele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decuscutá vb., ind. prez. 1 sg. decuscút, 3 sg. și pl. decuscútă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decuscutá vb. ind. prez. pers. 1 decuscutez
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink