2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECURS s. n. (Cu referire la o perioadă de timp, în loc. prep.) În decurs de... sau în decursul... = în curgerea..., pe durata..., în desfășurarea... – V. decurge.
DECURS s. n. (Cu referire la o perioadă de timp, în loc. prep.) În decurs de... sau în decursul... = în curgerea..., pe durata..., în desfășurarea... – V. decurge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decurs2, ~ă a [At: F (1871), 239 / Pl: ~rși, ~e / E: decurge] 1 Care a evoluat într-un fel. 2 Care s-a desfășurat. 3 Care a apărut ca o consecință logică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decurs1 sn [At: IST. M. X/20 / Pl: ~uri / E: decurge] 1-4 Decurgere (1-4). 5 (Cu referire la o perioadă de timp; îlpp) În ~ de (sau în, ori rar, prin) ~ul Pe parcursul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURS s. n. (Cu referire la o perioadă de timp; numai în loc. prep.) În decurs de... sau în decursul... = în curgerea..., în durata..., în desfășurarea... Kremlinul e o cetate veche – agățată pe vîrful lat al unui dîmb, lîngă rîul Moscova – care în decursul veacurilor, a trecut prin diferite schimbări. STANCU, U.R.S.S. 63. Am studiat cu de-amănuntul în decursul secolilor [sic] și în întinsul țărilor din vechime toate motivele ornamentale. ODOBESCU, S. III 633.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURS s.n. În decurs de... (sau în decursul...) = în curgerea..., pe durata, în desfășurarea... [< fr. décours, cf. lat. decursus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURS s. n. perioadă de desfășurare a unui fenomen. ♦ în ~ de... (sau în ~ul...) = pe durata, în desfășurarea... (< fr. décours, lat. decursus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECURS n.: În ~ de (sau în ~ul a... ) în timp de...; pe durata...; în răstimp... /v. a decurge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decurs n. curs regulat: în decursul vieții.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decúrs n., pl. urĭ (d. decurg). Curs, mers, spațiŭ: în decursu ședințeĭ, în decurs de un secul.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DECURGE, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. – Pref. de- + curge (după fr. découler).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decure v vz decurge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decurge vi [At: ÎNVĂȚĂTURĂ 64/10 / V: (reg) ~re / Pzi: ~urg / E: de4 + curge (după fr découler)] 1 A avea o anumită evoluție. 2 A se produce într-un anumit fel. 3 A se întâmpla. 4 (Udp „din”) A apărea drept consecință logică Si: a rezulta. 5 (Rar) A trece. 6 (Reg; d. păr) A cădea pe spate, a fi despletit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURGE, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. – De4 + curge (după fr. découler).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECURGE, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta, a deriva din..., a-și avea izvorul în... Viața dovedește că cu cît oamenii muncii înțeleg mai bine, mai adînc politica partidului, sarcinile imediate ce decurg din ea, perspectivele spre care duce, cu atît mai însemnate succese obțin în construcția economică și culturală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2732. Din această lipsă de bogăție și de mlădiere a limbii decurge în mod firesc nesiguranța... cu care e nevoit să-și prezinte capitalul lui de cunoștințe și de observații orice scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. I 235. 2. A se petrece, a se desfășura. Comșa își recapitulă cum avea să decurgă explicația. C. PETRESCU, Î. I 37. Cu solicitatorii, conversația decurgea obișnuit. BRĂESCU, V. A. 26.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURGE vb. III. intr. 1. A rezulta, a deriva... 2. A se desfășura. [P.i. decurg. / < de- + curge, după fr. découler, it. decorrere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURGE vb. intr. 1. a rezulta din... 2. a se desfășura. (după fr. découler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DECURGE pers. 3 decurge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reieși. 2) (despre evenimente, acțiuni etc.) A avea loc (într-un anumit mod); a-și urma cursul; a se desfășura; a evolua. /de + a curge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decurge v. fig. a rezulta: ce decurge de acolo? [Modelat după fr. découler].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. de-currere, și acomodat după curg, ca și fr. dé-couler. V. in-curg). Evoluez, merg: ședința a decurs în liniște. Rezult, ĭes, urmez: ce decurge din această regulă?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+decurs (în ~ de) loc. prep.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
!decurs (în ~ de, în ~ul) loc. prep.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decurs s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decurge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. decurge, 3 pl. decurg; perf. s. 3 sg. decurse, m.m.c.p. 3 sg. decursese, 3 pl. decurseseră; conj. prez. 3 să decurgă; ger. decurgând; part. decurs
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+decursu- (în ~) loc. prep. (în decursu-i)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
+decursul (în ~) loc. prep. (în decursul lui/său)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
decurge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. decurge; conj. prez. 3 să decurgă; part. decurs
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decurge vb., ind. prez. 3 sg. decurge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECURGE vb. 1. a proveni, a reieși, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. v. desfășura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECURGE vb. 1. a proveni, a reieși, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. a se desfășura, a evolua, a se petrece. (Partida a ~ în bune condiții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V622) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
decurssubstantiv neutru
- (Cu referire la o perioadă de timp) În decurs de... sau în decursul... = în curgerea..., pe durata..., în desfășurarea... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Kremlinul e o cetate veche – agățată pe vîrful lat al unui dîmb, lîngă rîul Moscova – care în decursul veacurilor, a trecut prin diferite schimbări. STANCU, U.R.S.S. 63. DLRLC
- Am studiat cu de-amănuntul în decursul secolilor și în întinsul țărilor din vechime toate motivele ornamentale. ODOBESCU, S. III 633. DLRLC
-
etimologie:
- decurge DEX '09 DEX '98
decurgeverb
-
- Viața dovedește că cu cît oamenii muncii înțeleg mai bine, mai adînc politica partidului, sarcinile imediate ce decurg din ea, perspectivele spre care duce, cu atît mai însemnate succese obțin în construcția economică și culturală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2732. DLRLC
- Din această lipsă de bogăție și de mlădiere a limbii decurge în mod firesc nesiguranța... cu care e nevoit să-și prezinte capitalul lui de cunoștințe și de observații orice scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. I 235. DLRLC
-
-
- Comșa își recapitulă cum avea să decurgă explicația. C. PETRESCU, Î. I 37. DLRLC
- Cu solicitatorii, conversația decurgea obișnuit. BRĂESCU, V. A. 26. DLRLC
-
etimologie:
- De + curge DEX '09 DEX '98
- découler DEX '09 DEX '98 DN