DECUPLÁRE, decuplări, s. f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – V. decupla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUPLÁRE s.f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare. [< decupla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUPLÁRE s. v. deconectare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decupláre s. f. → cuplare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECUPLÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice) A scoate din cuplaj. /<fr. découpler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUPLÁ vb. I. tr. A desface, a dezlega (părțile unui cuplu). [< fr. découpler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUPLÁ vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate. (< fr. découpler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUPLÁ vb. v. deconecta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A decupla ≠ a cupla
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. decupléz, 3 sg. și pl. decupleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink