DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECUPÁ ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. și pl. decupeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink