decung, decunguri, (dicung), s.n. – (reg.; înv.; mil.) Tranșee (ALRRM, 1973: 724). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „apărare” (DRT, 2010). – Din germ. Deckung „apărare, acoperire; camuflare”.

decung, -uri, (dicung, decum), s.n. – (mil.) Tranșee (ALR 1973: 724). – Din germ. Deckung „apărare, acoperire”.