DECUMBÉNT, -Ă adj. (Bot.; despre tulpinile târâtoare) Care are un vârf ascendent. [Cf. lat. decumbere = a se culca jos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECUMBÉNT, -Ă adj. (despre ramuri sau tulpini târâtoare) cu vârf ascendent. (< engl. decumbent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decumbént adj. m., pl. decumbénți; f. sg. decumbéntă, pl. decumbénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink