10 definiții pentru decubit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECUBIT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.
DECUBIT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decubit sn [At: BIANU, D. S. / V: ~us / Pl: ~uri / E: fr décubit, lat decubitus] 1 (Med) Poziție a corpului întins pe plan orizontal. 2 Rană (cangrenată) care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați în pat Si: escară. 3 Regiune a corpului unde apar astfel de răni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECUBIT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECUBIT s. n. poziție orizontală relaxantă a corpului. (< fr. décubitus, lat. decubitus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECUBIT n. 1) Poziție a corpului când este întins pe orizontală. 2) Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. /<fr. décubitus, lat. decubitus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decubitus sn vz decubit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECUBITUS s.n. v. decubit.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decubit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decubit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decubit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decubitsubstantiv neutru
- 1. Poziție a corpului când este întins la orizontală. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- décubitus DEX '09 DEX '98 DN
- decubitus DEX '09 DEX '98 DN