2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECROȘARE, decroșări, s. f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșează (3) stratele. – V. decroșa.
DECROȘARE, decroșări, s. f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșează (3) stratele. – V. decroșa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decroșare sf [At: ONCESCU, G. 149 / Pl: ~șări / E: decroșa] 1 Desprindere a unui obiect din locul în care a fost agățat Si: decroșaj (1). 2 Deconectare a telefonului prin deplasarea receptorului de la locul lui Si: decroșaj (2). 3 Ieșire a unor aparate electrice din regimul de funcționare normal Si: decroșaj (3). 4 (Glg) Fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia s-a produs deplasarea orizontală a straturilor Si: decroșaj (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECROȘARE, decroșări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECROȘARE s.f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroșaj. ♦ Fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. ♦ Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. [< decroșa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECROȘARE s. f. 1. acțiunea de a (se) decroșa; decroșaj. 2. fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. (< decroșa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECROȘA, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre mașini electrice) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decroșa [At: VINEA, L. I, 168 / Pzi: ~șez / E: fr décrocher] 1 vt (C.i. obiecte, piese etc.) A desprinde din locul în care a fost agățat. 2 vt A deconecta telefonul prin deplasarea receptorului de la locul lui. 3 vr (D. aparate, mașini electrice) A ieși din regimul de funcționare normal. 4 vr (D. straturi geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECROȘA, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECROȘA, decroșez, vb. I. (Tehn.) 1. Tranz. A desprinde un obiect de cîrligul de care este agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A ieși din regimul normal de funcționare, în urma pierderii vitezei, și a se opri din mers.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECROȘA vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din cîrligul în care este agățat. 2. refl. (Despre o mașină electrică) A se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare normal. 3. (Mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. décrocher].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECROȘA vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost agățat. II. refl. 1. (despre o mașină electrică) a se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. décrocher)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DECROȘA ~ez tranz. (obiecte agățate sau prinse) A desprinde, a scoate din cârlig (sau din cui), detașând. ~ un tablou suspendat. ~ receptorul telefonic. /<fr. décrocher
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decroșare (desp. de-cro-) s. f., g.-d. art. decroșării; pl. decroșări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decroșare (de-cro-) s. f., g.-d. art. decroșării; pl. decroșări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decroșare s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. decroșării; pl. decroșări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decroșa (a ~) (desp. de-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. decroșez, 3 decroșează, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 1 sg. să decroșez, 3 să decroșeze; ger. decroșând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decroșa (a ~) (de-cro-) vb., ind. prez. 3 decroșează, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 3 să decroșeze; ger. decroșând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decroșa vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroșez, 3 sg. și pl. decroșează, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. decroșeze; ger. decroșând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECROȘARE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei mașini electrice.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECROȘARE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei mașini electrice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECROȘA vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECROȘA vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-cro-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: de-cro-șa
verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
decroșare, decroșărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: decroșaj desprindere
-
- 1.2. Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. DN
-
etimologie:
- decroșa DEX '09 DEX '98 DN
decroșa, decroșezverb
- 1. A desprinde ceva care a fost agățat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: desprinde
- 2. (Despre mașini electrice) A se desprinde. DEX '09
- diferențiere A se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare normal. DLRLC DN
-
- 3. A rupe contactul cu inamicul. DN
- 4. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- décrocher DEX '09 DEX '98 DN