DECRISPÁRE, decrispări, s. f. (Rar) Deconectare (psihică). – După fr. décrispation.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decrispáre s.f., g.-d. art. decrispării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECRISPÁ vb. tr. a face (o situație) mai puțin încordată; a deconecta. (< fr. décrisper)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decrispá vb. ind. prez. 3 sg. decrispeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decrispáre s.f. 1977 Deconectare v. decorsetare (din de- + crispare; cf. fr. décrispation; DMC 1975; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink