DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

DECREPÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut vigoarea fizică din cauza vârstei înaintate; atins de decrepitudine; ramolit. /<fr. décrépit, lat. decrepitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECREPÍT adj. v. ramolit, senil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decrepít adj. m. (sil. -cre-), pl. decrepíți; f. sg. decrepítă, pl. decrepíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decrépit, -ă adj. și s. (lat. decrépitus, d. crépito, -are, a pîrli, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleșit, ramolit: bătrîn decrepit. – Fals -ít (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink