DECORTICAȚIE, decorticații, s. f. (Rar) Decorticare. – Din fr. décortication, lat. decorticatio.

decorticație sf [At: LM / V: (iuz) ~iune / E: fr décortication, lat decorticatio] (Rar) 1-3 Decorticare (1-3).

DECORTICAȚIE, decorticații, s. f. Decorticare. – Din fr. décortication, lat. decorticatio.

DECORTICAȚIE s.f. Decorticare. [Gen. -iei. / cf. fr. décortication, lat. decorticatio].

DECORTICAȚIE s. f. decorticare. (< fr. décortication, lat. decorticatio)

decorticațiune sf vz decorticație

*decorticațiúne f. (lat. decorticátio, -ónis). Acțiunea de a decortica. – Și -áție și -are.

decorticație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. decorticația (desp. -ți-a), g.-d. art. decorticației; pl. decorticații, art. decorticațiile (desp. -ți-i-)

decorticație (rar) (-ți-e) s. f., art. decorticația (-ți-a), g.-d. art. decorticației; pl. decorticații, art. decorticațiile (-ți-i-)

decorticație s. f. (sil. -ți-e), art. decorticația (sil. -ți-a), g.-d. art. decorticației; pl. decorticații, art. decorticațiile (sil. -ți-i-)

DECORTICAȚIE s. v. decorticare.

DECORTICAȚIE s. decorticare. (~ orezului.)