2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECORTICARE, decorticări, s. f. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. ♦ Curățare de scoarță a arborilor pentru distrugerea insectelor dăunătoare și a ouălor lor. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a unui organ de învelișul său fîbros, normal sau patologic. – V. decortica.

decorticare sf [At: DLR / Pl: ~cări / E: decortica] 1 Înlăturare a cortexului boabelor de cereale, anumitor fructe etc. pentru a le face comestibile Si: decorticat1 (1), decorticație (1), descojire. 2 Curățare de scoarță a arborilor pentru îndepărtarea insectelor sau a ouălor de insecte vătămătoare Si: decorticat1 (2), decorticație (2), descojire. 3 (Med) Înlăturare (totală sau parțială) a membranei care învelește un organ, prin mijloace chirurgicale Si: decorticat1 (3), decorticație (3), descojire.

DECORTICARE, decorticări, s. f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a părții corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.

DECORTICARE s. f. (În industria alimentară) Operație de curățire a cojii grăunțelor pentru a putea fi consumate. Decorticarea orezului. ♦ (Hort.) Operație de curățire a scoarței arborilor cu scopul de a stîrpi insectele vătămătoare și ouăle lor. ♦ (Med.) Operație de înlăturare a unei membrane îngroșate care învelește un organ. Decorticarea rinichiului.

DECORTICARE s.f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. [< decortica].

DECORTICA, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.

decortica vt [At: LM / V: (înv) desc~ / Pzi: ~chez / E: fr décortiquer, lat decorticare] 1 (C.i. boabe de cereale, anumite fructe etc.) A înlătura cortexul pentru a face să fie comestibil Si: a descoji. 2 (C.i. arbori) A înlătura scoarța pentru a îndepărta insectele sau ouăle de insecte vătămătoare. 3-4 (Med; c.i. membrana care învelește un organ) A înlătura (total sau) parțial prin mijloace chirurgicale.

DECORTICA, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.

DECORTICA, decortichez, vb. I. Tranz. (În industria alimentară; cu privire la grăunțe de cereale) A curăța de coajă, a desprinde coaja. V. descoji. Am decorticat orzul.

DECORTICA vb. I. tr. A curăța de coajă grăunțele de cereale. ♦ A curăța de coajă arborii, pentru stîrpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroșată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarță].

DECORTICA vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele semințe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare)

A DECORTICA ~chez tranz. 1) (semințe) A curăța de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a rășlui. 2) (arbori) A curăța de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelișul cortical prin intervenție chirurgicală. /<fr. decortiquier, lat. decorticare

*decórtic, a vb. (lat. decórtico, -corticáre, descojesc, d. córtex, scoarță, coajă). Scot coaja, descojesc: semințe decorticate. V. gonț.

*decorticațiúne f. (lat. decorticátio, -ónis). Acțiunea de a decortica. – Și -áție și -are.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decorticare s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări

decorticare s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări

decorticare s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări

decortica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decortichez, 3 decortichea; conj. prez. 1 sg. să decortichez, 3 să decorticheze

decortica (a ~) vb., ind. prez. 3 decortichea

decortica vb., ind. prez. 1 sg. decortichez, 3 sg. și pl. decortichează; conj. prez. 3 sg. și pl. decorticheze; ger. decorticând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECORTICARE s. decorticație. (~ orezului.)

DECORTICARE s. decorticație. (~ orezului.)

DECORTICA vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)

DECORTICA vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)

Intrare: decorticare
decorticare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decorticare
  • decorticarea
plural
  • decorticări
  • decorticările
genitiv-dativ singular
  • decorticări
  • decorticării
plural
  • decorticări
  • decorticărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decortica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decortica
  • decorticare
  • decorticat
  • decorticatu‑
  • decorticând
  • decorticându‑
singular plural
  • decortichea
  • decorticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decortichez
(să)
  • decortichez
  • decorticam
  • decorticai
  • decorticasem
a II-a (tu)
  • decortichezi
(să)
  • decortichezi
  • decorticai
  • decorticași
  • decorticaseși
a III-a (el, ea)
  • decortichea
(să)
  • decorticheze
  • decortica
  • decortică
  • decorticase
plural I (noi)
  • decorticăm
(să)
  • decorticăm
  • decorticam
  • decorticarăm
  • decorticaserăm
  • decorticasem
a II-a (voi)
  • decorticați
(să)
  • decorticați
  • decorticați
  • decorticarăți
  • decorticaserăți
  • decorticaseți
a III-a (ei, ele)
  • decortichea
(să)
  • decorticheze
  • decorticau
  • decortica
  • decorticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decorticare, decorticărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei. DEX '98 DN
    sinonime: decorticație
    • 1.1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Decorticarea orezului. DLRLC
      • 1.1.1. Curățare de scoarță a arborilor pentru distrugerea insectelor dăunătoare și a ouălor lor. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a unui organ de învelișul său fibros, normal sau patologic. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Decorticarea rinichiului. DLRLC
etimologie:
  • vezi decortica DEX '09 DEX '98 DN

decortica, decortichezverb

  • 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: rășlui
    • format_quote Am decorticat orzul. DLRLC
    • 1.1. A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.