DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.

decorator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: decora + -tor] 1-2 (Persoană) care împodobește clădiri, săli, vitrine, obiecte etc. 3-4 (Spc) (Persoană) care face decoruri pentru teatru, film, operă etc.

DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.

DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare etc. În magazia de rechizite și atelierul decoratorului gazetelor de perete, corespondentul ziarului întocmește, după punctajul secretarului, rezoluția. CĂLUGĂRU, O. P. 451. ♦ Persoană care face decorurile la teatru. [Piesa] a constituit piatra de încercare a cîtorva actori, a doi regizori și a unui decorator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 12/3. Decoratorul va trebui să sugereze că aceste trei despărțituri au și o valoare simbolică. CAMIL PETRESCU, B. 91.

DECORATOR, -OARE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. ♦ Persoană care face decorurile la un teatru, film etc.; scenograf. [Cf. fr. décorateur, it. decoratore].

DECORATOR, -OARE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. 2. cel care face decoruri pentru teatru, film, televiziune. II. s. n. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.) (< fr. décorateur)

DECORATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Specialist în decorarea clădirilor, interioarelor etc. 2) Persoană care face decoruri pentru spectacole sau filme. /<fr. decorateur

decorator m. cel ce face decoruri.

*decoratór, -oáre s. (d. decorez, fr. décorateur). Care face decorurĭ p. apartamente, teatre, sărbărĭ ș.a.

arhitect(ă)-decorator(oare) s. m. f. Arhitect care se ocupă cu decorarea clădirilor sau cu scenografia ◊ „Transmitem opinia arhitectei-decoratoare V.C.” Sc. 18 I 67 p. 2 (din arhitect(ă) + decorator(-toare))

pictor-decorator s. m. Pictor specializat în decorațiuni ◊ „Frații C. și V. L., pictori-decoratori fruntași, discutând asupra unor noi modele.” Sc. 10 XI 61 p. 2 (din pictor + decorator)

decorator s. m., pl. decoratori

decorator s. m., pl. decoratori

decorator s. m., pl. decoratori