2 intrări
19 definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descoperta vb. I] – Pref. de- + coperta.
decoperta vt [At: DEX2 / V: desc~ / Pzi: ~tez / E: des- + coperta] 1 A desface acoperișul unei construcții. 2 (Spc) A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descoperta vb. I] – Des1- + coperta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECOPERTA vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decoperta vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DECOPERTA ~ez tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECOPERTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopertă s. f.] – Pref. de- + copertă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOPERTA vb. I v. decoperta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOPERTA vb. I v. decoperta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESCOPERTĂ s. f. v. decopertă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOPERTĂ s. f. v. decopertă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
decopertă sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~te / E: des- + copertă] 1-2 Decopertare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descoperta v vz decoperta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descopertă sf vz decopertă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOPERTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopertă s. f.] – Des1- + copertă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DESCOPERTA vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOPERTĂ s.f. (Tehn.) Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pămînt aflat deasupra zăcămîntului. [Cf. it. discoperta, fr. découverte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOPERTĂ s. f. decopertare. (după it. discoperta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decoperta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decopertez, 3 decopertează; conj. prez. 1 sg. să decopertez, 3 să decoperteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*decoperta (a ~) vb., ind. prez. 3 decopertează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decoperta vb., ind. prez.1 sg. decopertez, 3 sg. și pl. decopertează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decoperta, decopertezverb
- 1. A desface acoperișul unei construcții. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 1.1. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1.1. A îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. MDN '00
-
-
etimologie:
- Prefix de- + coperta. DEX '09
decopertă, decopertesubstantiv feminin
- 1. Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pământ aflat deasupra zăcământului. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: decopertare
etimologie:
- Prefix de- + copertă. DEX '09