DECOPÉRTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopértă s. f.] – Des1- + copertă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECOPÉRTĂ s. f. decopertare. (după it. discoperta)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Des1- + coperta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DECOPERTÁ ~éz tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECOPERTÁ vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decopertá vb., ind. prez.1 sg. decopertéz, 3 sg. și pl. decoperteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decopertá vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink