O definiție pentru deconstrucție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONSTRUCȚIE s. f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităților limbii de a exprima semnificații coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noțiunilor și textelor, cu scopul de a evidenția contradicțiile, inconsecvențele, impreciziile, inconsistența acestora. Obiectivul principal al deconstrucției este contestarea capacității conceptelor, argumentelor și discursurilor metafizicii occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima și a elucida adevărul. Inițiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucția a condus la apariția deconstructivismului.

Intrare: deconstrucție
deconstrucție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deconstrucție
  • deconstrucția
plural
genitiv-dativ singular
  • deconstrucții
  • deconstrucției
plural
vocativ singular
plural