DECONSPIRÁT, -Ă, deconspirați, -te, adj. 1. (Despre secrete, conspirații etc.) Care a devenit cunoscut. 2. Care a fost trădat. – V. deconspira.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSPIRÁT, -Ă, deconspirați, -te, adj. (Despre secrete, conspirații etc.) Care a devenit cunoscut. – V. deconspira.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. și tranz. A (se) trăda. – Din fr. déconspirer.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. A se trăda. – Des1- + conspira.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

deconspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconspíră
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSPIRÁ vb. v. destăinui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECONSPIRÁ deconspír tranz. (conspirații, secrete etc.) A face cunoscut (tuturor); a da în vileag. /des- + a conspira
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSPIRÁ vb. I. tr. A descoperi, a da pe față o conspirație; a dezvălui un secret. ♦ refl. A se trăda, a-și dezvălui identitatea ascunsă. [p.i. deconspír. / et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSPIRÁ vb. I. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret. II. refl. a se trăda. (< de1- + conspira)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deconspirá vb., ind. prez. 1 sg. deconspír, 3 sg. și pl. deconspíră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink