2 definiții pentru deconotator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECONOTATOR, -OARE adj. care deconotează. (< deconota + -tor)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deconotator adj. m., pl. deconotatori; f. sg. și pl. deconotatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deconotator
deconotator adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
deconotator, deconotatoareadjectiv
- 1. Care deconotează. MDN '00
etimologie:
- deconota + -tor MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.