4 definiții pentru deconfitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECONFITURĂ s. f. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment. (< fr. déconfiture)
deconfitură s. f. (franțuzism) Eșec ◊ „Memoria intră într-o dulce deconfitură.” ◊ „22” 45/94 p. 14 (din fr. déconfiture)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*deconfitúră f. pl. ĭ (fr. déconfiture, d. déconfire, a aduce într’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deconfitura unuĭ partid.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deconfitură s. f., pl. deconfituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deconfitură
deconfitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
deconfitură, deconfiturisubstantiv feminin
- 1. Stare de insolvabilitate a unui debitor. MDN '00sinonime: faliment
etimologie:
- déconfiture MDN '00