DECONECTÁ, deconectez, vb. I. 1. Tranz. A suprima o conexiune a două conducte electrice. 2. Tranz. A desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; a decupla. 3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. – Din fr. déconnecter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECONECTÁ ~éz tranz. (aparate, mașini electrice etc.) A face să se deconecteze. /<fr. déconnecter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DECONECTÁ mă ~éz intranz. 1) (despre curentul electric) A înceta să alimenteze un consumator, fiind întrerupt. 2) fig. (despre persoane) A deveni puțin încordat; a se destinde; a se relaxa. /<fr. déconnecter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONECTÁ vb. I. tr. 1. A suprima o conexiune a două conducte electrice. ♦ A dezlega, a desprinde (odgoane). 2. refl. A se relaxa. [< fr. déconnecter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONECTÁ vb. I. tr. 1. a suprima o conexiune. 2. a desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; decupla (1). II. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde. (< fr. déconnecter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONECTÁ vb. (FIZ.) a decupla. (A ~ un aparat electric.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONECTÁ vb. v. recrea
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A deconecta ≠ a conecta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deconectá vb., ind. prez. 1 sg. deconectéz, 3 sg. și pl. deconecteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink