DECONDIȚIONÁRE s. f. acțiunea de a decondiționa. ◊ proces terapeutic destinat eliminării unor tulburări emoționale de tip nevrotic. (< decondiționa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decondiționáre s. f., pl. decondiționări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONDIȚIONÁ vb. tr. a înceta să condiționeze, a pune capăt unei condiționări. (< fr. déconditionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decondiționá vb., ind. prez. 1 sg. decondiționéz, 3 sg. și pl. decondiționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink