opțiuni
  • info
2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Livr.) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.

deconcertat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: deconcerta] (Liv) Tulburat.

deconcertat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconcerta] (Liv) Deconcertare.

DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.

DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, zăpăcit, descumpănit. Bine, dar Grigoriță e în divorț cu ea, Miroane! obiectă d-na Constantinescu deconcertată. REBREANU, R. I 254.

DECONCERTAT, -Ă adj. Tulburat, dezorientat, năucit. [Cf. fr. déconcerté].

DECONCERTAT, -Ă adj. tulburat, dezorientat, perplex. (< fr. déconcerté)

DECONCERTA, deconcertez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter.

deconcerta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr déconcerter] (Liv; c.i. oameni) A face să-și piardă siguranța de sine Si: a tulbura, a zăpăci.

* DECONCERTA (-tez) vb. tr. și refl. A se turbura, a (se) zăpăci; a face să-și piardă (a-și pierde) cumpătul [fr.].

DECONCERTA, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter.

DECONCERTA, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul sau siguranța de sine, a tulbura, a zăpăci. Faptul a deconcertat pe prințul Bazil Șerban, care... a început să se retragă. CAMIL PETRESCU, T. I 126.

DECONCERTA vb. I. tr. A face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a zăpăci, a tulbura. [< fr. déconcerter].

DECONCERTA vb. tr. a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni. (< fr. déconcerter)

A SE DECONCERTA mă ~ez intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se descumpăni; a se dezechilibra; a se dezaxa. /<fr. déconcerter

A DECONCERTA ~ez tranz. A face să se deconcerteze. /<fr. déconcerter

*deconcertéz v. tr. (fr. déconcerter, d. concert, concert). Fac să-și peardă cumpătu, încurc, turbur: acest răspuns l-a deconcertat.

Ortografice DOOM

deconcerta (a ~) (a deruta) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. deconcertez, 3 deconcertează; conj. prez. 1 sg. să deconcertez, 3 să deconcerteze

deconcerta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 deconcertează

deconcerta vb., ind. prez. 1 sg. deconcertez, 3 sg. și pl. deconcertează

Sinonime

DECONCERTAT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.

deconcertat adj. v. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NEDUMERIT. PERPLEX. ZĂPĂCIT.

DECONCERTA vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.

deconcerta vb. v. DERUTA. DESCUMPĂNI. DEZORIENTA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.

Intrare: deconcertat
deconcertat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deconcertat
  • deconcertatul
  • deconcertatu‑
  • deconcertată
  • deconcertata
plural
  • deconcertați
  • deconcertații
  • deconcertate
  • deconcertatele
genitiv-dativ singular
  • deconcertat
  • deconcertatului
  • deconcertate
  • deconcertatei
plural
  • deconcertați
  • deconcertaților
  • deconcertate
  • deconcertatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deconcerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deconcerta
  • deconcertare
  • deconcertat
  • deconcertatu‑
  • deconcertând
  • deconcertându‑
 singular plural
  • deconcertează
  • deconcertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deconcertez
 (să)
  • deconcertez
  • deconcertam
  • deconcertai
  • deconcertasem
a II-a (tu)
  • deconcertezi
 (să)
  • deconcertezi
  • deconcertai
  • deconcertași
  • deconcertaseși
a III-a (el, ea)
  • deconcertează
 (să)
  • deconcerteze
  • deconcerta
  • deconcertă
  • deconcertase
plural I (noi)
  • deconcertăm
 (să)
  • deconcertăm
  • deconcertam
  • deconcertarăm
  • deconcertaserăm
  • deconcertasem
a II-a (voi)
  • deconcertați
 (să)
  • deconcertați
  • deconcertați
  • deconcertarăți
  • deconcertaserăți
  • deconcertaseți
a III-a (ei, ele)
  • deconcertează
 (să)
  • deconcerteze
  • deconcertau
  • deconcertară
  • deconcertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deconcertat, deconcertatăadjectiv

etimologie:
  • vezi deconcerta DEX '98 DEX '09

deconcerta, deconcertezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.