DECOMUNIZÁ, decomunizéz, vb. I. Tranz. A înlătura, a desființa proprietatea comună; a privatiza. (< de¹- + comuniza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

decomunizá vb., ind. prez. 3 sg. decomunizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

decomunizáre s.n. (pol.; termen folosit după dec. 1989) Acțiunea de înlăturare a urmărilor nefaste ale comunismului ◊ „Decomunizarea este o revoluție pașnică.” ◊ „22” 40/93 p. 4. ◊ „Decomunizarea nu s-a produs în nici o țară fost-comunistă, cu excepția Cehiei [...] Așa cum comunismul avea mai multe dimensiuni, și decomunizarea trebuie privită ca un fenomen pluridimensional: eliminarea poliției secrete și a oamenilor ei [...] apoi lichidarea proprietății de stat prin privatizare și, de asemeni, schimbarea mentalităților.” ◊ „22” 46/93 p. 13. ◊ „Decomunizare. În aceeași zi când ieșea pe piață numărul «Dilemei» despre decomunizare, emisiunea «Chestiunea zilei» [...] avea trei invitați care [...] își propuneau să discute problemele spinoasei «teme».” D. 99/94 p. 5; v. și Lupta 227/94 p. 8, ◊ „22” 41/95 p. 9, R.l. 6 XII 96 p. 3; v. și lustrație (din des- + comunizare)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink