decompresiune sf [At: BELEA, P. A. 181 / V: ~esie / Pl: ~ni / E: fr décompression] 1-3 Decomprimare (1-3). 4 (Spc) Reducere a presiunii din cilindrul unei mașini, dintr-un recipient etc. prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător. 5 (Spc) Micșorare treptată, în timp, a presiunii exercitate asupra unui scafandrier sau asupra unui echipaj submarin scufundat, la ieșirea acestuia la suprafață, pentru a evita embolia gazoasă.

DECOMPRESIUNE s.f. Reducere a presiunii dintr-un cilindru sau dintr-un recipient prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător; decomprimare. [Var. decompresie s.f. / < fr. décompression].

DECOMPRESIUNE s. f. 1. reducere a presiunii dintr-un cilindru, dintr-un recipient prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător. 2. (med.) înlăturarea compresiunii (apăsării) exercitate asupra unui organ de către un alt organ mărit; decomprimare. (< fr. décompression)

DECOMPRESIUNE ~i f. tehn. Procedeu de reducere a presiunii din cilindrul unui motor sau dintr-un recipient prin stabilirea comunicației cu mediul exterior. /<fr. décompression

decompresie sf vz decompresiune

DECOMPRESIE s.f. v. decompresiune.

decompresiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. decompresiunii; pl. decompresiuni

decompresiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. decompresiunii; pl. decompresiuni

decompresiune s. f. → compresiune

DECOMPRESIUNE s. (FIZ.) decomprimare. (~ unei incinte.)

DECOMPRESIUNE s. (FIZ.) decomprimare. (~ unei incinte.)

DECOMPRESIUNE proces de scădere rapidă a presiunii statice din cabina unei aeronave datorită pierderilor de gaze cauzate de lipsa etanșeității. Decompresiunea este asociată creșterii volumului de gaze în organism provocând paliditate, amețeli, dureri articulare, transpirație abundentă, traumatisme pulmonare și accidente cardio-vasculare.