decompoziție sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr décomposition] 1 Separare a unui obiect în elementele care îl alcătuiesc. 2 Determinare prin analiză a caracteristicilor unui obiect.

DECOMPOZIȚIE s.f. 1. Analiză a unei substanțe (mai ales a unei țesături) în vederea cunoașterii structurii ei. 2. Atrepsie. [Gen. -iei, var. decompozițiune s.f. / cf. fr. décomposition].

DECOMPOZIȚIE s. f. descompunere prin analiză a unei substanțe în vederea cunoașterii ei. (< fr. décomposition)

DECOMPOZIȚIE ~i f. Procedeu de determinare prin analiză sau prin calcul a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. /<fr. décomposition

decompozițiune sf vz decompoziție

DECOMPOZIȚIUNE s.f. v. decompoziție.

decompoziție (desp. -ți-e) s. f., art. decompoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. decompoziției; pl. decompoziții, art. decompozițiile (desp. -ți-i-)

decompoziție (-ți-e) s. f., art. decompoziția (-ți-a), g.-d. art. decompoziției; pl. decompoziții, art. decompozițiile (-ți-i-)

decompoziție s. f. → compoziție