DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. 1. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. 2. (În sintagma) Cameră decomandată = cameră cu intrare separată. – V. decomanda.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. – V. decomanda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

!decomandát adj. m., pl. decomandáți; f. decomandátă, pl. decomandáte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁT, -Ă adj. Care a fost anulat, contramandat. ◊ Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă; camere cu intrări separate. [Cf. fr. decommandé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁT, -Ă adj. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere. (< fr. décommandé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁTE adj. pl. (În sintagma) Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă, camere cu intrări separate. – Din fr. décommandé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

decomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 decomándă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECOMANDÁ decománd tranz. rar (dispoziții oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. décommander
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁTE adj. pl.: Camere decomandate camere cu intrări separate. /<fr. décommandé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁ vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decománd. / < fr. décommander].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOMANDÁ vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decomandá vb., ind. prez. 1 sg. decománd, 3 sg. și pl. decomándă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decomandáte adj. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

decomandát, -ă adj. (constr.) (Despre un apartament) Cu camere care nu comunică între ele ◊ „Schimb apartament trei camere, complet decomandat. R.l. 3 VII 79 p. 4; v. și 15 II 78 p. 4, 26 VIII 96 p. 12; v. și comandat (din de- + comandat; comunicat de M. Avram)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink