2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLMATARE, decolmatări, s. f. Acțiunea de a decolmata și rezultatul ei. – V. decolmata.

DECOLMATARE, decolmatări, s. f. Acțiunea de a decolmata și rezultatul ei. – V. decolmata.

decolmatare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: decolmata] Curățare a canalelor, bazinelor etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare Si: decolmataj, decolmatat1.

DECOLMATARE s.f. Deznisipare (a puțurilor). [< decolmata].

decolmatare s. f. (tehn.) Deznisipare ◊ „La sistemele de irigații s-au curățit aproape 30000 ml de canale și s-au făcut decolmatări pe alți 15000 ml.” R.l. 29 I 75 p. 1. ◊ „Operațiunea de decolmatare nu este deloc simplă, dacă avem în vedere că depunerile de noroi de pe fundul bătrânei Dâmbovițe și de care trebuie să o eliberăm însumează peste 110000 metri cubi.” R.l. 16 X 85 p. 5; v. și 26 XII 79 p. 2 (din decolmata; DN3)

DECOLMATA, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.

DECOLMATA, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.

decolmata vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr décolmater] A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare.

DECOLMATA vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater].

DECOLMATA vb. tr. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin. (< fr. décolmater)

A DECOLMATA ~ez tranz. (canale, bazine etc.) A curăța de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. /<fr. décolmater

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decolmatare s. f., g.-d. art. decolmatării; pl. decolmatări

decolmata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolmatez, 3 decolmatea; conj. prez. 1 sg. să decolmatez, 3 să decolmateze

*decolmata (a ~) vb., ind. prez. 3 decolmatea

decolmata vb., ind. prez.1 sg. decolmatez, 3 sg. și pl. decolmatea

Intrare: decolmatare
decolmatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decolmatare
  • decolmatarea
plural
  • decolmatări
  • decolmatările
genitiv-dativ singular
  • decolmatări
  • decolmatării
plural
  • decolmatări
  • decolmatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decolmata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decolmata
  • decolmatare
  • decolmatat
  • decolmatatu‑
  • decolmatând
  • decolmatându‑
singular plural
  • decolmatea
  • decolmatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decolmatez
(să)
  • decolmatez
  • decolmatam
  • decolmatai
  • decolmatasem
a II-a (tu)
  • decolmatezi
(să)
  • decolmatezi
  • decolmatai
  • decolmatași
  • decolmataseși
a III-a (el, ea)
  • decolmatea
(să)
  • decolmateze
  • decolmata
  • decolmată
  • decolmatase
plural I (noi)
  • decolmatăm
(să)
  • decolmatăm
  • decolmatam
  • decolmatarăm
  • decolmataserăm
  • decolmatasem
a II-a (voi)
  • decolmatați
(să)
  • decolmatați
  • decolmatați
  • decolmatarăți
  • decolmataserăți
  • decolmataseți
a III-a (ei, ele)
  • decolmatea
(să)
  • decolmateze
  • decolmatau
  • decolmata
  • decolmataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decolmatare, decolmatărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a decolmata și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: denisipare
etimologie:
  • vezi decolmata DEX '09 DEX '98 DN

decolmata, decolmatezverb

  • 1. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: denisipa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.