2 intrări
13 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECOLETARE, decoletări, s. f. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. – V. decoleta.
DECOLETARE, decoletări, s. f. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. – V. decoleta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decoletare sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: decoleta] 1 (Teh) Prelucrare la strung a unui material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din acesta Si: decoletat1 (1). 2 (Agr) Îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului Si: decoletat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLETARE s.f. Acțiunea de a decoleta. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor. ♦ (Tehn.) Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. [< decoleta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLETA, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLETA, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decoleta vt [At: DN2 / Pzi: ~tez / E: fr décolleter] 1 (Teh) A prelucra la strung un material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2 (Agr) A îndepărta frunzele de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLETA vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci cînd sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLETA vb. tr. 1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. a îndepărta coletul2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor. (< fr. décolleter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decoletare s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decoletare s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decoletare (tehn.) s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decoleta (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. decoletez, 3 decoletează; conj. prez. 1 sg. să decoletez, 3 să decoleteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decoleta (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 3 decoletează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decoleta (tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. decoletez, 3 sg. și pl. decoletează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
decoletare, decoletărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.2. Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. DN
-
etimologie:
- decoleta DEX '09 DEX '98 DN
decoleta, decoletezverb
- 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. A executa operația de decoletare; a tăia coletul și frunzele (la rădăcinoase). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- décolleter DEX '09 DEX '98 DN