decolare sf [At: DL / Pl: ~lări / E: decola] Desprindere a unei aeronave de pământ sau de suprafața apei și începere a zborului Si: decolat¹.

DECOLARE, decolări, s. f. Acțiunea de a decola.

DECOLARE s.f. Acțiunea de a decola și rezultatul ei. [< decola].

DECOLARE s. f. 1. acțiunea de a decola. 2. separare chirurgicală a două planuri tisulare. ◊ execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia. 3. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat. (< decola)

decola vi [At: DL / Pzi: ~lez / E: fr décoller] (D. aeronave) A se desprinde de pământ sau de suprafața apei și a începe să zboare.

DECOLA, decolez, vb. I. Intranz. (Despre avioane sau hidroavioane) A se desprinde de sol (respectiv de pe suprafața apei) și a-și lua zborul; a se ridica în văzduh. Avionul a decolat la ora patru.

DECOLA vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pămînt și a-și lua zborul. [< fr. décoller].

DECOLA vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller)

A DECOLA pers. 3 ~ează intranz. (despre aeronave) A se ridica în aer; a-și lua zborul. /<fr. décoller

*decoléz v. intr. (fr. décoller, a dezlipi). Mă înalț, plec (vorbind de un avion).

decolare s. f., g.-d. art. decolării; pl. decolări

decolare s. f., g.-d. art. decolării; pl. decolări

decolare s. f., g.-d. art. decolării; pl. decolări

!decola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolez, 3 decolează; conj. prez. 1 sg. să decolez, 3 să decoleze (Decolez imediat, a spus pilotul. Avionul decolează imediat.)

decola (a ~) vb., ind. prez. 3 decolează

decola vb., ind. prez. 1 sg. decolez, 3 sg. și pl. decolează

Decolare ≠ aterizare

A decola ≠ a ateriza

decola (decolez, decolat), vb. – A-și lua zborul un avion. Fr. décoller. – Der. decolaj, s. n., din fr. décollage.

DECOLARE fază de zbor a unei aeronave care după rulajul pe sol se desprinde și se ridică în aer în vederea efectuării zborului. Decolarea se consideră încheiată la atingerea altitudinii de 15 m pentru aviația civilă și 25 m pentru aviația militară și a unei viteze care să permită executarea unr manevre în aer în deplină siguranță a zborului. Decolarea poate fi: lungă (necesitând o distanță de rulare mare, impusă de tipul aeronavei, puterea motoarelor, greutatea aeronavei etc.), scurtă (pe distanțe relativ mici, realizată de avioanele de vânătoare și vânătoare-interceptare cu ajutorul unor fuze pentru a ajunge mai repede la altitudinea necesară ducerii luptei și de avioanele ambarcate pe portavioane, cu ajutorul unor catapulte și fuzee, din cauza pistelor foarte scurte) și verticală, desprindere de pe pământ a elicopterelor și avioanelor cu decolare-aterizare verticală, de pe loc, fără rulaj prealabil, care la elicoptere se realizează cu ajutorul uneia sau mai multor elice prin crearea forței portante, iar la avioane cu ajutorul motoarelor reactive dispuse astfel încât la comandă modifică direcția de orientare, desprinderea de pământ fiind datorată forței de reacție, după decolare motoarele revenind în poziție orizontală pentru zborul orizontal, la aterizare modificându-și din nou poziția.

DISTANȚĂ DE DECOLARE spațiul parcurs de o aeronavă, calculat din momentul începerii fazei de decolare până la atingerea altitudinii de 25 m (15 m pentru aviația civilă).

PLATFORMĂ DE ATERIZARE-DECOLARE, suprafață plană de teren amenajată pentru decolarea-aterizarea elicopterelor și a avioanelor cu decolare și aterizare verticală. Sunt construite din același material ca și pistele (v.), având aceeași dotare, dar dimensiunile de 50/50 m.

DECOLÁRE (după fr. décollage) s. f. 1. Evoluție a unei aeronave în cursul căreia aceasta se desprinde de sol, de suprafața unei ape sau de pe puntea unui portavion. 2. Desprindere de fundamentul înclinat al unor mase de roci, sub influența gravitației; rezultă cute de cuvertură și și pânze de d. Alunecările de teren reprezintă un proces de d.

decola, decolez v. i. (deț.) a evada.