DECÓCȚIE, decocții. s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. décoction, lat. decoctio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECÓCȚIE ~i f. 1) Operație de obținere a unui decoct. 2) v. DECOCT. [Art. decocția; G.-D. decocției; Sil. -ți-e] /<fr. décoction, lat. decoctio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECÓCȚIE s.f. Fierberea unor plante în apă; (concr.) decoct. [Gen. -iei, var. decocțiune s.f. / < fr. décoction, lat. decoctio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECÓCȚIE s. f. fierbere a unor plante în apă; decoct. (< fr. décoction, lat. decoctio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECÓCȚIE s. v. decoct.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decócție s. f. (sil. -ți-e), art. decócția (sil. -ți-a), g.-d. art. decócției; pl. decócții, art. decócțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decocțiúne f. (lat. decóctio, -ónis). Acțiunea de a ferbe medicamente. Rezultatul eĭ, decoct. – Și -ócție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink