2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
declorurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declorura] Declorurare.
declorurat2, ~ă a [At: GALACTION, O. A. I, 48 / Pl: ~ați, ~e / E: decloriza] 1-2 (D. alimente, regimuri alimentare) Lipsit (total) de sare de bucătărie. 3 (D. substanțe organice) Din care s-au îndepărtat clorurile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
declorura vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr déchlorurer] A îndepărta clorurile din unele substanțe organice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLORURA vb. I. tr. A îndepărta clorurile din unele substanțe organice. [Cf. fr. déchlorurer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLORURA vb. tr. a îndepărta clorurile din unele substanțe organice. (< fr. déchlorurer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
declorura vb., ind. prez.3 sg. declorurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
declorura, declorurezverb
- 1. A îndepărta clorurile din unele substanțe organice. DN
etimologie:
- déchlorurer DN