DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. Declanșator. – Din fr. déclencheur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLANȘÓR ~oáre n. v. DECLANȘATOR. /<fr. déclencheur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLANȘÓR s.n. Declanșator. [< fr. déclencheur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLANȘÓR s. n. declanșator (II). (< fr. déclencheur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLANȘÓR s. v. declanșator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

declanșór s. n. (sil. -clan-), pl. declanșoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink